Autor: Giorgia Seeholzer, 29.03.2017 

Din 2010, în luna martie a fiecărui an, este publictă statistica criminalistică la nivel federal. Despre aceată statistică și despre diferitele informații pe care le aflăm din ea am tot scris. Am urmărit valul mediatic care a preluat și interpretat aceste informații statistice, mai mult sau mai puțin relevante. Dacă în anul 2010, când a fost publicată prima statistică, în Elveția erau stabilite în jur de 5 000 de persoane, în 2016 cifra românilor s-a triplat. Acum suntem în jur de 13 000 de români stabiliți cu permise valabile de la 12 luni în sus și încă vreo 2 000 cu permise sub 12 luni, deci un total de 15 000 români înregistrați oficial în Elveția.

În 2010 articolul scris de mine cu titlul „Mai mulți români stabiliți în Elveția, mai puțină criminalitate” scotea în evidență faptul că românii stabiliți în Țara Cantoanelor sunt un model de integrare. Și totuși, mereu și mereu, ne confruntăm cu nenumărate articole negative despre români, de fapt despre faptele ilegale comise de unii conaționali. În alte articole, pe care nu le mai menționez aici, am specificat diferența clară între „a fi român stabilit în Elveția și a fi român călător prin Elveția.” Libera circulație a persoanelor din EU-2 (România și Bulgaria) a intrat în vigoare pe tărâm helvet în anul 2009 după succesul votului popular în urma referendumului lansat de SVP / UDC. Cu alte cuvinte din 2009 în Elveția poate veni oricine este în căutare de lucru sau oricine dorește să se stabilească aici. Dificultatea intrării pe piața muncii elvețiene o reprezintă încă cercul vicios din formula: Permis de ședere primești pe baza contractului de muncă; contractul de muncă îl primești pe baza dreptului de ședere. Ca să ai X îți trebuie Y dar ca să primești Y îți trebuie X. Asta nu înseamnă că situația devine Nod Gordian, ci înseamnă doar că trebuie puțin mai multă perseverență. Altfel nu s-ar fi triplat numărul cetățenilor români stabiliți în Elveția din 2010 până în 2016 – tendență crescândă!

În 2010 scriam: „În statistica publicată cu referire la străini, se face diferența între cetăţenii străini cu drept de şedere permanent, permis C şi B, cetăţenii străini cu cerere de azil politic şi cetăţenii străini cu drept de şedere temporar, sub 12 luni. Tot în aceeaşi categorie a celor aflaţi temporar intră şi cetăţenii străini aflaţi pe teritoriul Elveţiei ilegal.“ Această categorizare nu s-a schimbat. 

Luni, 27 martie 2017, a fost dată publicității statistica criminalistică pe anul 2016. Dacă în categoria cetățenilor români cu permise de ședere de la 12 luni în sus, acuzați fie penal fie altfel, abea pot pescui cifrele (foarte mici!), în categoriea restul populației străine [ Übrige ausländische Bevölkerung (A. Übrige): – Kurzaufenthalter (Ausweis L) – Grenzgänger (Ausweis G) – Touristen/Legal Anwesende ohne ausweispflichtigen Status – Asylsuchende mit Nichteintretensentscheid – Abgewiesene Asylsuchende mit Sozialhilfestopp – Rückweisung an der Grenze – Illegaler Aufenthalt – Im Meldeverfahren – Aufenthaltsstatus unbekannt (1,0%) oder fehlend (0,1%) ] descopăr cifra care ne aduce iar pe primul loc: 2 238 cazuri acuzații penale! După noi, Franța cu 1 383 persoane acuzate penal.

Este adevărat că de la a fi acuzat la a fi condamnat mai sunt câteva trepte juridice, pentru condamnări definitive există o statistică separată, totuși chiar și acuzațiile sunt suficiente pentru a tulbura apele în care ne scăldăm noi toți, cei care trăim în Elveția respectând sistemul social și legiferările elvețiene. În acest articol nu voi mai formula o odă la adresa persoanelor integrate, ci vreau să merg pe firul celui mai năpăstios fenomen: Criminalitata turistică! – import românesc în Elveția.

Pentru că nu suntem criminologi și nici nu lucrăm la Brigăzi Anti Crimă Organizată, haideți să vedem împreună cum percepe omul de rând, cititorul cotidianelor elvețiene, criminalitatea turistică. Ca noțiune cred că pricepem toți același lucru: Criminal turistic este omul  care pleacă în diverse călătorii, deci în țări diferite țării de reședință, pentru a se juca de-a șoarecele și pisica cu legiuitorul unuia sau a mai multor state. Turism și criminalitate, un fel de haiduceală modernă.

Ziarul TagesAnzeiger scria în 2012 despre jafuri grave la bănci, la magazine de bijuterii și ceasuri, jafuri ce au luat amploare mai ales în zonele Geneva, Waadt, Neuchatel și Jura. Articolul pomenea  chiar de folosirea armelor, dar erau menționate bande organizate din Franța (colegii de pe locul doi!) ale căror membri de fapt sunt de origine din Africa de Nord. Cu alte cuvinte, ei (colegii francezi de origine africană) sunt și mai duri și mai organizați și mai periculoși, motiv pentru care Elveția a întărit controalele și paza frontierelor.

Tot în același articol, dar nu numai, aflăm și despre bande organizate care au o ocupație mai interesantă, mai puțin violentă, poate chiar mai inteligentă: Skimming, copierea de carduri bancare. Tot în 2012 Elveția era speriată de câțiva români care au manipulat 32 de bancomate, au furat datele și evident cât au putut, s-au servit din conturile victimelor. Cei patru români ar fi acționat în cantoanele: Berna, Zürich, Basel-Stadt, Luzern, Geneva și Waadt. Paguba a fost estimată la 460 000 chf. Interesant este modul în care au putut fi prinși, respectiv prin nărozenia celui de al patrulea mușchetar care purta cu el aparatele pentru skimming, adică el așa trecea vama în Lugano. Vroia să le aducă colegilor aparatele sau...cum?

Apoi, mai mereu auzim și despre haiduceala de la granițe acel Klein-Schmuggel. Mai o țigară, adică cartuș, mai o sticlă de vin, mai o pulpă de porc sau poate chiar un pachet de mici, cine știe. Acel mic trafic de la magazinele învecinate. Aici este vorba de contrabandă. Ai noștri nu fac chestii prea grave, dacă ar face ar sări pe primul loc la contrabada de droguri sau alte substanțe interzise. Din statistica mai sus menționată a anului 2016 reiese că doar 185 de persoane cu cetățenie română s-au încumentat să se lege la cap cu substanțe amețitoare ! În comparație cu francezii, 1 041 (permise sub 12 luni sau turiști)  sau cu italienii  1 289 (cetățeni stabiliți în Elveția, deci nu turiști) noi chiar că nu suntem atât de drogați !

Deci  pe români îi regăsim în acțiuni de criminalitatea turistică din categoria jaf, contrabandă, înșelăciune și uneori trafic de persoane. Mai apare și cerșetoria dar ea nu este interzisă în toate cantoanele elvețiene, deci o lăsăm de o parte. Mai nou însă se tot semnalează cazuri de pătrundere în imobile prin efracție sau înșelăciune în diverse apartamente, cel mai recent caz este cel al batrânei de 90 ani care a reușit să mobilizeze personalul de pază din căminul de bătrâni unde locuia în momentul în care câteva conaționale vroiau să intre la ea.

Pe de o parte am putea fi bucuroși că prin Elveția nu bântuie conaționali acuzați de crime sau alte fapte la fel de grave dar chiar și așa, haiduceala asta a unora, pătează imaginea românilor din Elveția. Poate și datorită modului destul de inovativ prin care acționează, ei surprind cumva opinia publică și reprezentanții media. După acțiunea celor patru români cu furtul de date de pe cardurile electronice au  apărut campanii de prevenție la nivel național. N-am urmărit dacă și alte naționalități sunt la fel de bine dotate pentru a practica skimming-ul, dar asta  nu mai are importață, ai nostri au reușit să-i pună pe toți pe jar.

Întrebarea mea de principiu este, de data asta, cine e de vină : cel care lasă ușa deschisă sau cel care profită de ocazie și intră să fure, deci profită de naivitatea victimei ?

Întrebarea am formulat-o retoric, în urmă cu un an in cadrul unui dialog politic cu un deputat federal elvețian. Da, orice om sănătos mental știe răspunsul: vinovat este cel care profită, deci hoțul, nu victima! Și ca să rezolvăm situația ce putem face, educăm victima sau hoțul ? Pedepsim hoțul și muștruluim victima, data vitoare să-și țină ușile încuiate și să nu mai lase cheile sub preș așa cum o faceau multe familii de elvețiani până nu demult ?

Dacă așteptăm ca infractorii români să aibă parte de o reeducare sau reintegrare socială prin programe în România care să-i facă să lase haiduceala prin străinătățuri, atunci înseamnă că am devenit și noi la fel de naivi ca mulți băștinași care încă își mai lasă cheia casei sub preș…

Ce poate face Elveția pentru a stopa acest trend malefic ?

Elveția poate pune la dispoziția autorităților un instrument care ajută atât pe plan operativ cât și strategic : colaborarea Prüm. Procuratura, Ministerul de Interne și politica pot contribui la reducerea criminalității turistice dacă Consilul European și Elveția vor cădea de acord asupra modului în care cei doi parteneri vor colabora în cadrul proiectului Prüm. Tratatul de la Prüm are ca obiectiv intensificarea cooperării între statele semnatare în lupta împotriva terorismului, criminalității transfrontaliere și migrației ilegale, prin intermediul schimbului de date privind datele genetice (ADN), amprentele digitale, înmatriculările de vehicule și alte date cu caracter personal. Acest tratat a fost semnat la 27 mai 2005 de Germania, Austria, Belgia, Olanda, Franța, Luxemburg și Spania, au aderat apoi Ungaria, Finlanda, Slovenia și Norvegia. România cred că este membră din 2008, informația însă nu este sigură, orice completare este bine venită. De asemenea și-au mai exprimat intenția pentru aderare: Italia, Portugalia, Bulgaria, Suedia  și Grecia.

Elveția însă, nu s-a grăbit să adere la acest tratat din motive de securitate a datelor personale. Totuși, poate și datorită fluxului migrațional din ultimii doi ani, guvernul elvețian a început în anul 2014 consultările la nivel cantonal și de Comisie Parlamentară pentru politici externe. Consultările și negocierile la nivel parlamentar au avut loc în anul 2015. Ultimul pas reprezintă negocierile cu Consiliul European, Elveția nefiind parte din Uniunea Europeană. Dacă această colaborare între membri Convenției Prüm și Elveția va fi parafată și ce formă legislativă ia această colaborare, sper să aflăm cât de curând. Pentru noi, oameni care nu practicăm haiduceala, implementarea acestui instrument ar reduce considerabil cifra și elenul infractorilor români plecați la plimbărică prin Elveția.

Cum se aplică acest instrument, aflăm dintr-un interviu publicat în anul 2014 de ziarul BZ – Basellandschaftliche Zeitung. Tema tratatului de la Prüm și intervențile politice pentru aderarea Elveției este subiectul parții a doua a acestui articol. În curând...

Până atunci însă, nu vă mai ascundeți cheile sub preșul din fața casei.